Adevarul nu trebuie sugrumat si ascuns(3)

..........Se aud pasi in apropierea celulei.Tresar si ma reazim de perete.
Usa se deschide dintr-o data.
m-am ridicat in picioare.
In acel intuneric,nu am distins cine mi-a spus sa ies afara.Afara era un grup de securisti.
"Vino dupa mine"mi-a spus unul.M-am dus dupa el,ca un automat,spre masina care stationa in apropiere.
Sa se faca voia Ta Doamne!
acolo,in curtea Securitatii,mai erau gradati,se uitau spre mine,dar de data asta nu mi-au spus nimic,nici macar nu m-au injurat,nu m-au facut porc(ce vina au porcii?)nu m-au facut bandit.
M-am apropiat de Ford-gazul care astepta si mi s-a facut semn sa stau langa sofer.
Pe banca din spate mai erau doi securisti.
In spatele soferului era plutonierul Pintilie Alexandru,si in spatele meu era sublocotenentul Schwartz,iar soferul era plutonierul Palaci.
Era o seara fara luna,licareau doar stelele pe cer.
Masina a pornit.
nu s-a dat nici un ordin,nimeni nu vorbea.eu eram in gand cu o singura intrebare:unde ma duc si de ce noaptea?
Refuzam sa cred in apropierea.......inlaturam acest gand.Ma legam de viata.
Masina a pornit spre centrul orasului Turda,am trecut prin fata statuii Dr.Ion Ratiu.Un moment gandul mi-a fost la marii inaintasi care,cu mintile lor luminate si unite,au unit si Tara.Aceste momente,furate timpului,doream sa fie lungi,numai ca realitatea lui se masura cu rotile blestematei de masini care ne ducea...pe mine ma ducea.
Masina inainta,hurducandu-se,prin centrul orasului.Am ocolit pe langa biblioteca,spre dreapta,inaintand in drumul care duce spre Baile orasului.Panta este mare,urcusul mai greu,motorul huruia mai gros ca inain te de inceperea pantei.urcam incet in plansul motorului,inconjurati de intuneric si de tacerea noastra.Trei securisti transportau cu masina lor un om,un om obosit de munca pamantului si de greutatile impuse de comunisti.
Ce voiau de la mine,pentru ca m-au scos din celula dupa lasarea intunericului?Erau intrebari pe care mi le puneam mereu si care duceau la un singur raspuns.
Am fost ostas,am fost prizonier in primul razboi m ondial in Rusia,am vazut ce au facut ei acolo.A auzit o o lume intreaga.
Cugetul meu imi prunea ca sfarsitul mi se apropie,ca si ei sunt pui de naparca rosie,cei trei care ma duceau in noapte,ca vor proceda cu mine,asa cum au invatat de la inaintasii in crime.
Ma vor impusca.
Inlaturam acest gand de langa mine,din mine,el,gandul se indeparta,dar parca era legat de mine.Eu il impingeam si el revenea spre mine,revenea in mine si ma sfredelea.
Linistea de pe strada,linistea din masina,plansul motorului transformau calatoria intr-o randuiala a rabdarii,a scrisnirii.
Cei care ma inconjurau nu scoteau nici o vorba.Nu vorbeau intre ei,nu vorbeau nici cu mine.
Am ajuns in deal la cruce si masina a inceput sa coboare,dar,usurata de povara urcusului,nu mai huruia.
cand ne-am apropiat de desl,de varful dealului,desi inca nu am mai vazut crucea din rascruci de drumuri,pielea de pe mine s-a incretit,spaima,groaza m-au cuprins si intr-un gand numai al meu,numai inlauntrul meu,numai de mine stiut mi-am zis:Doamne pazeste-ma!
Masina a coborat lasand fantina cu apa sarata(maratoare) in dreapta si incet sa nu scuture oamenii sensibili,sa nu-i dea cu capul de plafonul masinii,pe Pintilie si pe Schwartz,ocolea denivelarile drumului.
Nu aveam ce face,stateam langa soferul securist,in fata celor doi ,care ma duceau.
Eu stiam ca dealul era dealul meu;golgota mea,lipsita de crucea la care m-am inchinat o viata,nu stiam ca mi se apropie,fuge spre mine,eu fug spre locul meu,spre spinii care ma vor sprijinii.
Am trecut de Bai,lasand in partea dreapta lacul fara fund,am urcat panta cea scurta si am continuat cursa pe platoul cel mare.Masina pufaia si prafuia pe drumul plin de praf,care ducea spre linia ferata.
Nu aveam alta posibilitate decat sa-mi duc povara,sa stau in masina,sa incerc a ma desparti de cei care stateau in jurul meu.
.......L-am vazut pe Gavrilut si pe Marta speriati,batuti de securitate si apoi eliberati de la postul de jandarmi din comuna,eliberati cu conditia sa ma caute pe mine.Pe mine ma vruiau ei.M-am dus atunci,in 4 august,si in schimbul lui Gavrilut,feciorul meu,si in schimbul sotiei Mrta,sa nu-i mai batjocoreasca pe ei.
M-am prezentat la post,m-au luat si m-au transportat la Securitatea din Turda.
Pe Gavrilut si pe Marta i-au eliberat?Nu stiu.O fi fost inscenare ca sa puna mana pe mine.
Imi veneau in minte noptile petrecute pe camp,impreuna cu altii,sa scapam de barjocurile care le faceau cu noi,satenii,pentru refuzul de a consimti la colectivizare.Noaptea in sat era vanatoare de oameni;ii ridicau din pat,din casele lor,ii duceau la postul de jandarmi si,dupa ce-i bateau amarnic cateva zile,ii puneau sa curete fantani prin sat si WC-uri,apoi le dadeau drumul ,si dupa cateva zile ii ridicau din nou.asa,am fugit si ramaneam ascuns pe hotar ori in ascunzatori intamplatoare.
mi-au luat feciorul,pe Gavrilut,au luat-o pe Marta.pe Gavrilut l-au batut in fata mamei lui,fiind legat fedeles.Dupa prezentarea mea le-au dat drumul,inspaimantati.
Pe mine ma doreau si eu trebuia sa ma prezint in locul lor.
Ei au sosit acasa batuti si batjocoriti.Mi-am luat ramas bun si m-am dus acolo unde eram asteptat.
In seara de 4 august,m-au transportat la Turda,m-au bagat in tr-o celula,m-au batut,m-au batjocorit si.....of!Doamne,acum ma duc pe drumul asta cu hoampe,ma duc catre Ceanu Mare,ma duc ei pe mine si numai ei stiu unde si de ce ma duc.
NU SUNT DECAT CU CUGETUL MEU,CU CEI DIN CASA MEA,CU CEI CU CARE M-AM ASCUNS PE CAMP,FUGITI DE URGIA COBORATA PESTE NOI.