Aceasta readucere in amintirea oamenilor a lui MIHAILA CUC din Ceanu Mare este inchinata memoriei tuturor celor stiuti sau nu,care,ca el,au fost ucisi de catre comunisti,cu judecata(comunista chiar) sau fara........
C R A C O S A
ESTE ZIUA DE 8 AUGUST,1949,ZIUA DURERII,ZIUA RABDARII,ZIUA INCEPUTULUI SI ZIUA SFARSITULUI.
Stau ingenuncheat,ghemuit in stramtoarea celulei,nu simt raceala betonului,nu mai aud bufniturile din celulele vecine,nu mai aud plansetele si nici zbierete si durere.Nu mai aud nici tropaitul de cizme ale calailor.
Soarele diminetii m-a gasit ingenuncheat,mangaindu-ma cu razele lui.A intrat soarele la mine nu stiu pe unde.A patruns inauntru ca un fir subtire,oprindu-si curgerea in peretele celulei si tot curgand,fara sa se poata imprastia,s-a adunat mult,mult,umpland celula cu lumina lui calda.In celula umpluta de soare,am simtit ca plutesc,asa,ingenuncheat,infasurat in razele lui.
Lumina lui calda si moale,eram in ea si ea era in mine.
Doamne,sunt aici numai cu Tine,ca si Tu,Doamne,esti in tot locul,pe Tine,Doamne,nu te poate fereca nimeni.
Leaga,Doamne,pe satana care umbla slobod prin lume,in Tara asta,pe Satana care umbla prin orasele noastre,si prin satele noastre,peste ogoarele noastre si seamana numai urgie si mare vrajba.Leaga,Doamne,slugile Satanei,sa nu mai faca ce fac,sa nu mai umble cu huruitoarea neagra,cu pofta nesaturata de inghitit oameni.
Sufletele noastre sunt ale Tale Doamne si numai Tu ai dreptul a le judeca si puterea ocrotirii lor.
nu-i mai lasa Doamne sa ne schingiuiasca sufletele,sa ne rupa oasele,sa ne omoare.
Indreapta-i Doamne,pe ei,ca si-au pierdut credinta,au uitat de inchinaciunile parintilor ,mosilor si stramosilor lor."Ei"au in gura numai spuma otravita a nelegiuirilor lor,spuma pe care o varsa asupra noastra.
si nu ne duce pe noi in ispita
Si ne mantuieste de cel rau.
Am stat acolo in lumina,pana am simtit ca ea ma paraseste.
Am ramas in bezna.
Trupul mi s-a facut mai greu,era rece si ma dureau genunchii.M-am rezemat cu capul de perete si era bine.
Doamne nu ma parasi,da-mi putere sa trec prin aceasta incercare.
M-a cuprins o liniste si,acolo,rezemat ,mi-am vazut familia,nevasta,copiii,fratii,prietenii.am vazut graul unduindu-si spicele pline de aur,jucand in lumina soarelui si bataia vantului mangaitor.asa rezemat si ingenuncheat m-am odihnit cu ei,cu ai mei,cu oamenii liberi si inspaimantati,cu ogorul roditor.
Am adormit cu linistea in mine,despartit de toate durerile mele,de durerile din imprejurimea mea.
Nu stiu cat am dormit,poate un ceas,poate un an,poate o mie de ani.
Cand m-am trezit eram culcat pe partea dreapta,cu picioarele strase,cu mana sub cap.
Era intuneric si eram odihnit.
Stateam acolo jos si asteptam
asteptam sa se intample ceva.in curtea Securitatii se auzeau tropote de cizme,miscari intr-o parte si-n alta.era ceva mai altfel decat ziua de ieri.
acolo in celula,singur,nu ai alta putinta decat sa astepti,sa gandesti,sa nu mai gandesti,sa ai momente de liniste si odihna totala,apoi sa iei totul de la inceput.orice zgomot te face sa-ti opresti in loc gandurile:saincerci sa intelegi ce se petrece,cine se misca afara,unul ca tine sau unul ca"ei".
Ce vor "ei"?Ce fac"ei"?Ca aici totul este"ei".
Acolo mai in fata,unde"ei" aveau birourile,se auzeau vorbe soptite.Erau mai multi securisti care asteptau.
dupa o vreme a sosit in curte o masina care,inaintand pana aproape de celula mea,s-a oprit.Au coborat mai multi.Am auzit apoi un zgomot metalic produs de deschiderea usii de la garajul transformat in celula,apoi zgomotul inchiderii usii.am inteles ca au adus un tanar,fiindca l-au intrebat:Ce ai facut ma!?Omul nu a raspuns.Usa s-a inchis si zgomotul de pasi a disparut.era tacere deplina.Acolo nimeni nu vorbea,numai"ei",pe soptite,ori mai tare,cand injurau.
m-am asezat intr-o rana,cu mana stanga tinuta drept proptea.gandurile au inceput sa ma rascoleasca.intrebarile veneau unele dupa altele,fara sa pot da raspunsuri.mi-am adus aminte de intamplarile petrecute in Rusia,de prigoana pornita peste tot,de omorarea Tarului a a familiei lui,de uciderile pretutindeni ale barbatilor,femeilor si copiilor.Bolsevicii imprastiau moartea in toata tara.
Teama ma cuprinde si ma infioara.Viata mea de pana atunci o vedeam ca pe o insiruire de intamlari ce se perindau repede,fara putinta sa opresc masina timpului pe care il retraiam.M-am bucurat si m-am intristat,traiam momentele care au fost,cu bine,cu mai putin bine,ori mai rau,asa cum trece viata.Am vazut baietii cu care lucram gospodaria,vedeam dorintele lor,durerile si bucuriile lor,vedeam si netrebnicia unora lipsiti de Dumnezeu,vedeam pe acei care le place sa mute piatra de hotar,vedeam certurile intre cei nedreptatiti cu aceia care au facut nedreptatea.
mi-a amortit mana tinuta reazem si mia scapat capul.
Desfasurarea s-a intrerupt si am revenit la realitatea pe care o traiam.am revenit in celula mea,am revenit in prezent si in asteptare.Toti,in asemenea momente,asteapta ceva pentru viitor.
Poate vin americanii,poate ca nu este adevarat ca am fost vanduticomunistilor,poate ca Dumnezeu se va indura si va ierta pacatele noastre si nu ne va lasa prada durerii.
Toate erau"poate"!Numai un singur lucru era sigur.Era sigura teroarea dezlantuita si vaietele si frica la tot pasul.Am incaput si eu pe mana lor,fara explicati,fara mandat de arestare,numai cu durerea lasata de bata lui Pintilie,a lui Sabau,a lui Schwartz,a lui Copil,a lui Crisan,a lui Kovacs.Am ramas cu sudalmile,cu batjocura(ma scuipau in fata),cu bataile lor,oameni la chip iar pe dinauntru goliti si umpluti cu pucioasa diavoleasca.acolo la ei,in celulele lor,omul trece prin diverse stari sufletesti.Omul incearca sa gaseasca o justificare puterii,analizeaza cat este si cat nu este vinovat fata de ordinea lor.Mai intra intr-o stare de sfarseala,cand nici trupul nu il ajuta si nici sufletul,cand totul i se pare negru.Apasarea durerii trupesti si sufletesti,a tacerii impuse,te face sa crezi ca esti din alta lume,o lume necunoscuta,o lume de vis urat.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu