marți, 17 mai 2011

Adevarul nu trebuie sugrumat si ascuns.....SFARSIT!

Mi-am dat seama ca nu are rost sa continui despre lupta anticomunista dusa de familia mea.Nu intereseaza pe nimeni.Am avut un singur cititor al celor 3 postari.Si dansul face parte din cei oropsiti de venirea comunistilor.
Stiu ca era mai interesant cand postam din America,dar.....s-a sfarsit.
Astazi astept un telefon.Daca-i cu noroc o sa postez din Germania,daca nu.....

joi, 5 mai 2011

Adevarul nu trebuie sugrumat si ascuns(3)

..........Se aud pasi in apropierea celulei.Tresar si ma reazim de perete.
Usa se deschide dintr-o data.
m-am ridicat in picioare.
In acel intuneric,nu am distins cine mi-a spus sa ies afara.Afara era un grup de securisti.
"Vino dupa mine"mi-a spus unul.M-am dus dupa el,ca un automat,spre masina care stationa in apropiere.
Sa se faca voia Ta Doamne!
acolo,in curtea Securitatii,mai erau gradati,se uitau spre mine,dar de data asta nu mi-au spus nimic,nici macar nu m-au injurat,nu m-au facut porc(ce vina au porcii?)nu m-au facut bandit.
M-am apropiat de Ford-gazul care astepta si mi s-a facut semn sa stau langa sofer.
Pe banca din spate mai erau doi securisti.
In spatele soferului era plutonierul Pintilie Alexandru,si in spatele meu era sublocotenentul Schwartz,iar soferul era plutonierul Palaci.
Era o seara fara luna,licareau doar stelele pe cer.
Masina a pornit.
nu s-a dat nici un ordin,nimeni nu vorbea.eu eram in gand cu o singura intrebare:unde ma duc si de ce noaptea?
Refuzam sa cred in apropierea.......inlaturam acest gand.Ma legam de viata.
Masina a pornit spre centrul orasului Turda,am trecut prin fata statuii Dr.Ion Ratiu.Un moment gandul mi-a fost la marii inaintasi care,cu mintile lor luminate si unite,au unit si Tara.Aceste momente,furate timpului,doream sa fie lungi,numai ca realitatea lui se masura cu rotile blestematei de masini care ne ducea...pe mine ma ducea.
Masina inainta,hurducandu-se,prin centrul orasului.Am ocolit pe langa biblioteca,spre dreapta,inaintand in drumul care duce spre Baile orasului.Panta este mare,urcusul mai greu,motorul huruia mai gros ca inain te de inceperea pantei.urcam incet in plansul motorului,inconjurati de intuneric si de tacerea noastra.Trei securisti transportau cu masina lor un om,un om obosit de munca pamantului si de greutatile impuse de comunisti.
Ce voiau de la mine,pentru ca m-au scos din celula dupa lasarea intunericului?Erau intrebari pe care mi le puneam mereu si care duceau la un singur raspuns.
Am fost ostas,am fost prizonier in primul razboi m ondial in Rusia,am vazut ce au facut ei acolo.A auzit o o lume intreaga.
Cugetul meu imi prunea ca sfarsitul mi se apropie,ca si ei sunt pui de naparca rosie,cei trei care ma duceau in noapte,ca vor proceda cu mine,asa cum au invatat de la inaintasii in crime.
Ma vor impusca.
Inlaturam acest gand de langa mine,din mine,el,gandul se indeparta,dar parca era legat de mine.Eu il impingeam si el revenea spre mine,revenea in mine si ma sfredelea.
Linistea de pe strada,linistea din masina,plansul motorului transformau calatoria intr-o randuiala a rabdarii,a scrisnirii.
Cei care ma inconjurau nu scoteau nici o vorba.Nu vorbeau intre ei,nu vorbeau nici cu mine.
Am ajuns in deal la cruce si masina a inceput sa coboare,dar,usurata de povara urcusului,nu mai huruia.
cand ne-am apropiat de desl,de varful dealului,desi inca nu am mai vazut crucea din rascruci de drumuri,pielea de pe mine s-a incretit,spaima,groaza m-au cuprins si intr-un gand numai al meu,numai inlauntrul meu,numai de mine stiut mi-am zis:Doamne pazeste-ma!
Masina a coborat lasand fantina cu apa sarata(maratoare) in dreapta si incet sa nu scuture oamenii sensibili,sa nu-i dea cu capul de plafonul masinii,pe Pintilie si pe Schwartz,ocolea denivelarile drumului.
Nu aveam ce face,stateam langa soferul securist,in fata celor doi ,care ma duceau.
Eu stiam ca dealul era dealul meu;golgota mea,lipsita de crucea la care m-am inchinat o viata,nu stiam ca mi se apropie,fuge spre mine,eu fug spre locul meu,spre spinii care ma vor sprijinii.
Am trecut de Bai,lasand in partea dreapta lacul fara fund,am urcat panta cea scurta si am continuat cursa pe platoul cel mare.Masina pufaia si prafuia pe drumul plin de praf,care ducea spre linia ferata.
Nu aveam alta posibilitate decat sa-mi duc povara,sa stau in masina,sa incerc a ma desparti de cei care stateau in jurul meu.
.......L-am vazut pe Gavrilut si pe Marta speriati,batuti de securitate si apoi eliberati de la postul de jandarmi din comuna,eliberati cu conditia sa ma caute pe mine.Pe mine ma vruiau ei.M-am dus atunci,in 4 august,si in schimbul lui Gavrilut,feciorul meu,si in schimbul sotiei Mrta,sa nu-i mai batjocoreasca pe ei.
M-am prezentat la post,m-au luat si m-au transportat la Securitatea din Turda.
Pe Gavrilut si pe Marta i-au eliberat?Nu stiu.O fi fost inscenare ca sa puna mana pe mine.
Imi veneau in minte noptile petrecute pe camp,impreuna cu altii,sa scapam de barjocurile care le faceau cu noi,satenii,pentru refuzul de a consimti la colectivizare.Noaptea in sat era vanatoare de oameni;ii ridicau din pat,din casele lor,ii duceau la postul de jandarmi si,dupa ce-i bateau amarnic cateva zile,ii puneau sa curete fantani prin sat si WC-uri,apoi le dadeau drumul ,si dupa cateva zile ii ridicau din nou.asa,am fugit si ramaneam ascuns pe hotar ori in ascunzatori intamplatoare.
mi-au luat feciorul,pe Gavrilut,au luat-o pe Marta.pe Gavrilut l-au batut in fata mamei lui,fiind legat fedeles.Dupa prezentarea mea le-au dat drumul,inspaimantati.
Pe mine ma doreau si eu trebuia sa ma prezint in locul lor.
Ei au sosit acasa batuti si batjocoriti.Mi-am luat ramas bun si m-am dus acolo unde eram asteptat.
In seara de 4 august,m-au transportat la Turda,m-au bagat in tr-o celula,m-au batut,m-au batjocorit si.....of!Doamne,acum ma duc pe drumul asta cu hoampe,ma duc catre Ceanu Mare,ma duc ei pe mine si numai ei stiu unde si de ce ma duc.
NU SUNT DECAT CU CUGETUL MEU,CU CEI DIN CASA MEA,CU CEI CU CARE M-AM ASCUNS PE CAMP,FUGITI DE URGIA COBORATA PESTE NOI.

miercuri, 4 mai 2011

Adevarul nu trebuie sugrumat si ascuns(2)

Aceasta readucere in amintirea oamenilor a lui MIHAILA CUC din Ceanu Mare este inchinata memoriei tuturor celor stiuti sau nu,care,ca el,au fost ucisi de catre comunisti,cu judecata(comunista chiar) sau fara........

















C R A C O S A





ESTE ZIUA DE 8 AUGUST,1949,ZIUA DURERII,ZIUA RABDARII,ZIUA INCEPUTULUI SI ZIUA SFARSITULUI.





Stau ingenuncheat,ghemuit in stramtoarea celulei,nu simt raceala betonului,nu mai aud bufniturile din celulele vecine,nu mai aud plansetele si nici zbierete si durere.Nu mai aud nici tropaitul de cizme ale calailor.


Soarele diminetii m-a gasit ingenuncheat,mangaindu-ma cu razele lui.A intrat soarele la mine nu stiu pe unde.A patruns inauntru ca un fir subtire,oprindu-si curgerea in peretele celulei si tot curgand,fara sa se poata imprastia,s-a adunat mult,mult,umpland celula cu lumina lui calda.In celula umpluta de soare,am simtit ca plutesc,asa,ingenuncheat,infasurat in razele lui.


Lumina lui calda si moale,eram in ea si ea era in mine.


Doamne,sunt aici numai cu Tine,ca si Tu,Doamne,esti in tot locul,pe Tine,Doamne,nu te poate fereca nimeni.


Leaga,Doamne,pe satana care umbla slobod prin lume,in Tara asta,pe Satana care umbla prin orasele noastre,si prin satele noastre,peste ogoarele noastre si seamana numai urgie si mare vrajba.Leaga,Doamne,slugile Satanei,sa nu mai faca ce fac,sa nu mai umble cu huruitoarea neagra,cu pofta nesaturata de inghitit oameni.


Sufletele noastre sunt ale Tale Doamne si numai Tu ai dreptul a le judeca si puterea ocrotirii lor.


nu-i mai lasa Doamne sa ne schingiuiasca sufletele,sa ne rupa oasele,sa ne omoare.


Indreapta-i Doamne,pe ei,ca si-au pierdut credinta,au uitat de inchinaciunile parintilor ,mosilor si stramosilor lor."Ei"au in gura numai spuma otravita a nelegiuirilor lor,spuma pe care o varsa asupra noastra.


si nu ne duce pe noi in ispita


Si ne mantuieste de cel rau.








Am stat acolo in lumina,pana am simtit ca ea ma paraseste.


Am ramas in bezna.


Trupul mi s-a facut mai greu,era rece si ma dureau genunchii.M-am rezemat cu capul de perete si era bine.








Doamne nu ma parasi,da-mi putere sa trec prin aceasta incercare.





M-a cuprins o liniste si,acolo,rezemat ,mi-am vazut familia,nevasta,copiii,fratii,prietenii.am vazut graul unduindu-si spicele pline de aur,jucand in lumina soarelui si bataia vantului mangaitor.asa rezemat si ingenuncheat m-am odihnit cu ei,cu ai mei,cu oamenii liberi si inspaimantati,cu ogorul roditor.


Am adormit cu linistea in mine,despartit de toate durerile mele,de durerile din imprejurimea mea.








Nu stiu cat am dormit,poate un ceas,poate un an,poate o mie de ani.





Cand m-am trezit eram culcat pe partea dreapta,cu picioarele strase,cu mana sub cap.


Era intuneric si eram odihnit.


Stateam acolo jos si asteptam


asteptam sa se intample ceva.in curtea Securitatii se auzeau tropote de cizme,miscari intr-o parte si-n alta.era ceva mai altfel decat ziua de ieri.


acolo in celula,singur,nu ai alta putinta decat sa astepti,sa gandesti,sa nu mai gandesti,sa ai momente de liniste si odihna totala,apoi sa iei totul de la inceput.orice zgomot te face sa-ti opresti in loc gandurile:saincerci sa intelegi ce se petrece,cine se misca afara,unul ca tine sau unul ca"ei".


Ce vor "ei"?Ce fac"ei"?Ca aici totul este"ei".


Acolo mai in fata,unde"ei" aveau birourile,se auzeau vorbe soptite.Erau mai multi securisti care asteptau.
dupa o vreme a sosit in curte o masina care,inaintand pana aproape de celula mea,s-a oprit.Au coborat mai multi.Am auzit apoi un zgomot metalic produs de deschiderea usii de la garajul transformat in celula,apoi zgomotul inchiderii usii.am inteles ca au adus un tanar,fiindca l-au intrebat:Ce ai facut ma!?Omul nu a raspuns.Usa s-a inchis si zgomotul de pasi a disparut.era tacere deplina.Acolo nimeni nu vorbea,numai"ei",pe soptite,ori mai tare,cand injurau.
m-am asezat intr-o rana,cu mana stanga tinuta drept proptea.gandurile au inceput sa ma rascoleasca.intrebarile veneau unele dupa altele,fara sa pot da raspunsuri.mi-am adus aminte de intamplarile petrecute in Rusia,de prigoana pornita peste tot,de omorarea Tarului a a familiei lui,de uciderile pretutindeni ale barbatilor,femeilor si copiilor.Bolsevicii imprastiau moartea in toata tara.
Teama ma cuprinde si ma infioara.Viata mea de pana atunci o vedeam ca pe o insiruire de intamlari ce se perindau repede,fara putinta sa opresc masina timpului pe care il retraiam.M-am bucurat si m-am intristat,traiam momentele care au fost,cu bine,cu mai putin bine,ori mai rau,asa cum trece viata.Am vazut baietii cu care lucram gospodaria,vedeam dorintele lor,durerile si bucuriile lor,vedeam si netrebnicia unora lipsiti de Dumnezeu,vedeam pe acei care le place sa mute piatra de hotar,vedeam certurile intre cei nedreptatiti cu aceia care au facut nedreptatea.
mi-a amortit mana tinuta reazem si mia scapat capul.
Desfasurarea s-a intrerupt si am revenit la realitatea pe care o traiam.am revenit in celula mea,am revenit in prezent si in asteptare.Toti,in asemenea momente,asteapta ceva pentru viitor.
Poate vin americanii,poate ca nu este adevarat ca am fost vanduticomunistilor,poate ca Dumnezeu se va indura si va ierta pacatele noastre si nu ne va lasa prada durerii.
Toate erau"poate"!Numai un singur lucru era sigur.Era sigura teroarea dezlantuita si vaietele si frica la tot pasul.Am incaput si eu pe mana lor,fara explicati,fara mandat de arestare,numai cu durerea lasata de bata lui Pintilie,a lui Sabau,a lui Schwartz,a lui Copil,a lui Crisan,a lui Kovacs.Am ramas cu sudalmile,cu batjocura(ma scuipau in fata),cu bataile lor,oameni la chip iar pe dinauntru goliti si umpluti cu pucioasa diavoleasca.acolo la ei,in celulele lor,omul trece prin diverse stari sufletesti.Omul incearca sa gaseasca o justificare puterii,analizeaza cat este si cat nu este vinovat fata de ordinea lor.Mai intra intr-o stare de sfarseala,cand nici trupul nu il ajuta si nici sufletul,cand totul i se pare negru.Apasarea durerii trupesti si sufletesti,a tacerii impuse,te face sa crezi ca esti din alta lume,o lume necunoscuta,o lume de vis urat.

marți, 3 mai 2011

Adevarul nu trebuie sugrumat si ascuns (1)

In anul 1996,avocatul turdean Aurel Cota,avea sa scoata,in regie proprie,cartea -document STRIGAT DIN CER-ASASINAREA LUI MIHAILA CUC.
Pentru ca,inafara de Memorialul durerii,realizat de Lucia Hossu despre temnitele comuniste,nu am prea gasit scrieri,nici documente,am hotarat sa redau pe blog cartea lui Aurel Cota.Mihaila Cuc a fost fratele tatalui meu.

O M U L

Sunt Cuc Mihaila,nascut in Ceanu Mare,judetul Cluj,in data de 22 martie l988,din tatal Clement si mama Mariuca,tarani de frunte ai meleagurilor ardelene.
Am fost primul din cinci frati.Au urmat in ordine trei fete si un baiat:Maria,Raveca,Crucita,Alexandru.
Scoala primara am urmat-o in comuna natala,terminand sapte clase si insusindu-mi limba maghiara.
In copilarie am muncit alaturi de parinti,invatand mestesugul pamantului,pe care l-am indragit.
In data de 28 septembrie l913 m-am insurat cu Marta,din familia Urda,cu care am impartit greutatile si bucuriile date de munca pamantului,pamant de care am fost legati pana la capatul zilelor.
Am suportat cu parintii,impreuna cu neamul romanesc din Transilvania cizma habsburgilor.
A inceput primul razboi mondial,cand am fost luat in regimentul 50 honvezi din Sibiu,de unde am plecat pe front,cazand prizonier la rusi.Acolo in Rusia am invatat ruseste si am invatat ce inseamna comunismul.
Lenin a faurit comunismul prin ucidere la tot pasul,fara sa aleaga tanar de batran,femei,copii,tot ce li se parea ca nu corespunde noii oranduiri.
Meseria comunistilor era uciderea.Se ucidea in sate,in orase,pe camp,convoaie de oameni erau dusi in padure si impuscati dupa ce erau fortati sa-si sape gropile.
Asa a inceput comunismul,ucigand si inspaimandand oamenii.Acolo am vazut fapte de cruzime pe care cu greu mintea omului si le poate inchipui.
Am vazut,cu ochii mei si m-am inspaimantat de infaptuirile lui Lenin.
Intors acasa din prizonierat,am reluat munca pamantului si Dumnezeu m-a invrednicit cu cinci copii,atatia cati am fost si noi,numai ca noi am avut trei feciori si doua fete:Crucita,Clement,Alexandru,Gavrila,Mariuca.
Am avut copii buni,Bunul Dumnezeu sa-i ocroteasca de rele.

Am gandit intotdeauna ca omul trebuie sa fie liber;m-am bucurat de infaptuirea Romaniei Mari in anul de gratie 1918,an de care mi-am adus aminte cu mare cinstire intotdeauna.
Am imbratisat lupta politica in sanul Partidului National Liberat,format din oameni de frunte,cu care ma intalneam in zilele de sarbatoare.Ma intalneam la Turda cu avocatl Boeru si cu altii.
Munceam ogorul cu bucuria pe care numai el,pamantul ,o poate da si invatam de la acei oameni cu carte ce inseamna libertatea,ce inseamna sa ai credinta liberala,cinste si libertate.
Am invatat ca numai o lume in care domneste libertatea poate aduce progres si bucurie,o societate sanatoasa cu oameni infratiti.
A izbucnit al doilea razboi mondial,cand din nou moartea cutreiera si cutremura lumea.Am trait durerile acestui razboi,in care neamul nostru precum si alte neamuri si-au dat vama.
Tara noastra a ramas sub influienta si ocupatia comunistilor si durerile,marile dureri au inceput.
Comunistii au inceput si in tara noastra activitatea de arestare,de ucidere,asa cum au invatat de la dascalii lor,Lenin si Stalin.
Cat priveste activitatea mea,legatura cu oamenii din comuna,cu alti oameni,cu aceia cu care am lucrat gospodaria,nu povestesc,ea sa fie spusa de ei,de acei care au mancat la masa mea,de aceia care au stat si s-au odihnit cu mine la umbra snopilor de grau,a clailor de fan.
Sa spuna cei care au stat alaturi de mine in zilele insorite,in zilele ploioase si in zilele geroase.

Ei sa ma judece.
S-a instalat in tara marea nedreptate prin prigonire si omor.
Pe fratele meu mai mic,Alexandru,l-au ridicat comunistii in luna iunie l949.Bataile suferite la securitatea din Turda,la Canal si la Pitesti i-au scurtat zilele.
(va urma)

duminică, 1 mai 2011

Postarea cu numarul 100.







































































































Nimic nu e butaforie.Totul este facut din plante si flori naturale.Motocicletele sunt pasiunea fiului meu,asa ca le-am pozat.Restul...................ramane cea mai frumoasa poveste........







M-am tot gandit ce as putea sa postez si iata ce am decis:voi posta cateva poze din "Aventurile mele in America",ultimele poze si apoi am sa zic STOP,REVINO-TI!ACUM ESTI ACASA!