Asa se numesc poeziile fiicei mele scrise pe la 17-18 ani.Am gasit insemnarile ei acum,cand ne-am apucat de o curatenie generala dupa cativa ani buni de absenta.Are cateva zeci de poezii din vremea aceea.I-au fost publicate in revista liceului.Nu a mai scris nici una,dupa ce un coleg de generatie, fiu de inspector scolar a publicat in revista ca poeziile ei nu inseamna nimic.Asa cea ce se vroia poeta,a devenit.... doctorita!
ANONIMULUI
Pune-ti capul pe sanu-mi
strain vagabond
si ma lasa sa te hranesc
cu sarutarile buzelor mele aprinse
de dorul tau.
Nu-mi vorbi,ci lasa
tacerea
sa-si dapene cantecul.
Ma lasa ,straine,
sa-mi scald sufletul
in limpezimea ochilor tai
si sa-ti talmacesc visarea...
Sa ramanem asa pana spre ziua,
iar cand pleci
sa nu-mi spui care ti-e
numele,
ci ma lasa sa cred
ca am iubit o noapte un inger,
ce a facut ca iubirea sa renasca
in sufletul meu,
precum pasarea Phoenix.
LUCEAFARULUI
Stapane-atotputernic al cerurilor
sufletului meu,
ma lasa sa-ti topesc retina inghetata,
ca sa ma-ncalzesc cu lacrimile tale
atat de reci.
Nu-mi darui palate galactice,
ci daruieste-mi,nefericite,
fericirea de a putea iubi din nou.
DOR FINAL
Ma-ntrebi care-i al meu ultim dor?
Acela de a mai vedea
o data
chipul ingerului,
care si-a regasit aripile si drumul
inapoi, spre cer
si-mi ia lumina de la capatai
si sufletul
cu el,lasandu-ma sa alunec
goala in amortire.
Ema draga,
RăspundețiȘtergereNnu e rau deloc! doctorita poate acum sa scrie poezii din hobby, nu din nevoia de a se întretine, pe ea si familia ei :) Adevarata arta se naste doar când esti independent.
Felicitari mamicii de poeta :)
@Carmen.Nu stiu daca mai scrie poezii,dar acum picteaza pe lemn ca hobby.Imi spune ca desi e greu sa fi medic pe terapie intensiva ,tot asta ar alege sa faca.
RăspundețiȘtergereSensibilă,foarte sensibilă poeta.Va avea totdeauna refugiu din viața reală și din greutățile meseriei ce și-a ales-o.Să-i îndrume Domnul pașii și s-o păzească de greutăți.
RăspundețiȘtergerePS:să înțeleg că v-ati întors în țară?
@blog'olog.Multumesc de urari.Are nevoie.Grea meserie si-a ales,dar asa a vrut ea.
RăspundețiȘtergereDa,ne-am intors acasa .Avem o saptamana maine.Abia acum ne revenim la normal cu schimbarea fusului ora.
Numai bine va dorim.
Grea meserie, dar frumoasa! Si ca doctor trebuie sa ai sensibilitatea unui artist. Altfel nu-i poti intelege pe cei ce sunt in suferinta.
RăspundețiȘtergereMa bucur ca ati ajuns cu bine in tara.
Sa fiti sanatosi!
@marada.Asa este.Ca doctor lucrezi cu oameni si e nevoie sa le dai putin,cate putin din inima ta!
RăspundețiȘtergereAm ajuns cu bine si incercam sa ne adaptam repede.Sa fim sanatosi,asta e cel mai important.
Vă doresc reaclimatizare cât mai grabnică și numai bine să vă fie în noua/vechee țară.
RăspundețiȘtergereFrumoase poeziile. Parca o vad...blonda...cu privirea visatoare...ajunsa domnisoara doctor, serioasa...Sigur a uita romantismul...undeva, într-o biblioteca prafuita, printre carti de specialitate. ÎMI LIPSESTI... n-ai terminat curatenia aceea?!!!! îmi închipui ca toti trag de tine... dar si eu am nevoie de tine. ASTEPT!!!
RăspundețiȘtergereBuna ziua,
RăspundețiȘtergereAs fi interesat de un link-exchange cu blogul dvs. Daca sunteti interesat astept un email pe admin@motruinfo.ro
Cu respect,
Ursu Radu
(Dupa vizualizare as avea rugamintea ca acest comentariu sa fie sters)
Având în vedere că ai putut veni acasă de mai bine de o lună, dar, nu ai putut să mă contactezi, te absolv de cafeaua pe care mi-o datorai!
RăspundețiȘtergereSă ai o zi minunată în fiecare zi!
Avand in vedere ca de cand am venit nu am avut timp"nici sa mor"...adica acte expirate,santier acasa,mama bolnava...cafeaua este pe ultimul loc.Niciodata nu e prea tarziu,se zice!
RăspundețiȘtergereaseaza-ma incet sa imi dorm somnul
RăspundețiȘtergerepe cea mai inalta treapta a scari
somnul sa-mi fie cu stele cazatoare
cu luna plina si varfuri inzapezite de doruri utate
sarut mana,
frumoase versuri aveti aici.