26 sept.'96 New York
Draga tata,
Dupa ce m-am dumirit eu un an de zile,mi-am dat seama ca America,asa cum e ea astazi,nu e atat"mama"Americanilor cit"copilul"onor neamuri de-ale noastre,care au venit de prin toate Ceanurile Mari ale Europei,din familii cu cite 12 frati si surori,cu ceva pamant intre Biserica si Finate,si care s-au straduit sa faca"lucrurile"asa incat sa nu-l supere nici pe Dumnezeu si nici pe prieteni si vecini.
Si eu tare-s mandru ca si tata meu e neam cu America prin care ma ratacesc eu acum.Si daca nu pot sa-l strang in brate de ziua lui,m-oi lipi de-un stalp in statia de metrou stiind ca parte din tata meu e inca acolo.
Cu dragoste Alex si America.
Dictionar: Ceanu Mare - localitatea unde s-a nascut tata;
Finate - pamanturile familiei.
PS: Alex este nepotul meu,doctor in psihologie,profesor la Universitatea din Miami,Florida. Nu stiu prin ce intamplare am gasit felicitarea trimisa fratelui meu, intr-0 carte din biblioteca mea.
Poate nu e o intamplare . Ma bucur sa o pot da pe blog!
sâmbătă, 20 noiembrie 2010
marți, 21 septembrie 2010
joi, 16 septembrie 2010
Trista si paguboasa constatare!!!
Astazi avem doua luni si jumatate de cand am revenit in tara.Am comentat ,la un moment dat,in blogul lui Cristian Lisandru ca imi este dor si de praful de pe drum.Era adevarat ! Din pacate,dorul mi-a trecut incepand chiar de a doua zi,cand am apelat la scumpii nostri functionari publici,pentru a ne reinnoii actele expirate.....cand am intrat in magazine murdare....unde am intalnit vanzatori carora parca le cereai pomana.....
M-am invatat cu tot ce am ...regasit!Orasul e mic si multa lume stie ca am fost plecata.Daca as comenta ceva.....imi si inchipui replicile!
Altceva am vrut sa scot in evidenta prin titlul postarii:
- am muncit mult mai mult de cand m-am intors;
- nu am castigat nici macar un cent;
- am cheltuit,cat nu am cheltuit in America in 5 ani.
Concluzia:E timpul sa ma gandesc de bilet de avion!
PS.Nu am mai publicat nimic pentru ca am avut santier in casa.
M-am invatat cu tot ce am ...regasit!Orasul e mic si multa lume stie ca am fost plecata.Daca as comenta ceva.....imi si inchipui replicile!
Altceva am vrut sa scot in evidenta prin titlul postarii:
- am muncit mult mai mult de cand m-am intors;
- nu am castigat nici macar un cent;
- am cheltuit,cat nu am cheltuit in America in 5 ani.
Concluzia:E timpul sa ma gandesc de bilet de avion!
PS.Nu am mai publicat nimic pentru ca am avut santier in casa.
vineri, 9 iulie 2010
Ratacirile unui inger.
Asa se numesc poeziile fiicei mele scrise pe la 17-18 ani.Am gasit insemnarile ei acum,cand ne-am apucat de o curatenie generala dupa cativa ani buni de absenta.Are cateva zeci de poezii din vremea aceea.I-au fost publicate in revista liceului.Nu a mai scris nici una,dupa ce un coleg de generatie, fiu de inspector scolar a publicat in revista ca poeziile ei nu inseamna nimic.Asa cea ce se vroia poeta,a devenit.... doctorita!
ANONIMULUI
Pune-ti capul pe sanu-mi
strain vagabond
si ma lasa sa te hranesc
cu sarutarile buzelor mele aprinse
de dorul tau.
Nu-mi vorbi,ci lasa
tacerea
sa-si dapene cantecul.
Ma lasa ,straine,
sa-mi scald sufletul
in limpezimea ochilor tai
si sa-ti talmacesc visarea...
Sa ramanem asa pana spre ziua,
iar cand pleci
sa nu-mi spui care ti-e
numele,
ci ma lasa sa cred
ca am iubit o noapte un inger,
ce a facut ca iubirea sa renasca
in sufletul meu,
precum pasarea Phoenix.
LUCEAFARULUI
Stapane-atotputernic al cerurilor
sufletului meu,
ma lasa sa-ti topesc retina inghetata,
ca sa ma-ncalzesc cu lacrimile tale
atat de reci.
Nu-mi darui palate galactice,
ci daruieste-mi,nefericite,
fericirea de a putea iubi din nou.
DOR FINAL
Ma-ntrebi care-i al meu ultim dor?
Acela de a mai vedea
o data
chipul ingerului,
care si-a regasit aripile si drumul
inapoi, spre cer
si-mi ia lumina de la capatai
si sufletul
cu el,lasandu-ma sa alunec
goala in amortire.
ANONIMULUI
Pune-ti capul pe sanu-mi
strain vagabond
si ma lasa sa te hranesc
cu sarutarile buzelor mele aprinse
de dorul tau.
Nu-mi vorbi,ci lasa
tacerea
sa-si dapene cantecul.
Ma lasa ,straine,
sa-mi scald sufletul
in limpezimea ochilor tai
si sa-ti talmacesc visarea...
Sa ramanem asa pana spre ziua,
iar cand pleci
sa nu-mi spui care ti-e
numele,
ci ma lasa sa cred
ca am iubit o noapte un inger,
ce a facut ca iubirea sa renasca
in sufletul meu,
precum pasarea Phoenix.
LUCEAFARULUI
Stapane-atotputernic al cerurilor
sufletului meu,
ma lasa sa-ti topesc retina inghetata,
ca sa ma-ncalzesc cu lacrimile tale
atat de reci.
Nu-mi darui palate galactice,
ci daruieste-mi,nefericite,
fericirea de a putea iubi din nou.
DOR FINAL
Ma-ntrebi care-i al meu ultim dor?
Acela de a mai vedea
o data
chipul ingerului,
care si-a regasit aripile si drumul
inapoi, spre cer
si-mi ia lumina de la capatai
si sufletul
cu el,lasandu-ma sa alunec
goala in amortire.
duminică, 13 iunie 2010
sâmbătă, 12 iunie 2010
Cum sa face...1 dolar!
Geniala ideea!
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
























