Vacanta de neuitat - 3

Intrarea in Sedona,orasul din roca rosie.

Acestor formatiuni de roca rosie,existente cu zecile in Sedona,li se spune "templu".

Masina de pompieri cu numarul 1 din Sedona ,este acum in Heritage Museum.

Tot in Heritage Museum :O sala de clasa.Invatatoarea a plecat.I-a ramas doar ....uniforma.

Echipament de cowboy.

Capela Sfintei Cruci,vazuta de la baza muntelui.

Una din cele mai impresionante proprietati private din Sedona.

Interiorul Capelei Sfintei Cruci.

Vacanta de neuitat - 2

Din Grand Canion,ca sa ajungem la Sedona,am strabatut zeci de km prin Oak Creek Canyon.Eu am avut impresia ca suntem pe Valea Prahovei.

Vacanta de neuitat -1

Cum as putea uita aceste minunatii lasate de Dumnezeu pe pamant?Nu am postat decat foarte putine poze din vacanta 2009 ,pentru ca am ratacit cardul de memorie al camerei .Abia zilele acestea l-am recuperat.Eu ma bucur sa revad,chiar daca numai in poze,locurile unde am avut norocul sa calatoresc.

Scrisa acum 13 ani.....perfecta pentru aceste zile.

Am inceput curatenia de primavara.Puse la pastrat hainele groase,scoase cele subtiri,mai verificat o cutie cu "de toate".Asa am descoperit ,scrisa pe o hartie volanta,o poezie a fiicei mele,datata 13 martie 1998.

STRIGAT MUT


Mi-am lipit urechea de pamant
si i-am auzit strigatul mut
de furie,
de durere.
Mi-am lipit urechea de pamant
si i-am ascultat tacerea...

Pamantul tace,tace si asculta-
martor mut la amaraciunea noastra.
E-atata suferinta in bulgarii aspri de tarana-
ii apasa povara timpului,a sangelui si sudorii
ce i-a udat.

Pamantul tace,tace si vede
cum ne luptam cu lumea,cu raul...din noi.
E-atata jale inauntru-i,
ca ochii-i nevazuti,obositi de-atata-ntuneric,
nasc oceane...de lacrimi.

Pamantul tace,suspina mut,
fara sa gaseasca alinare...

E-atata durere-n stanci,
ca uneori se cutremura - plang cu sughituri -
varsand izvoare de lacrimi fierbinti.

Pamantul tace,asculta,vede,
suspina mut si tace iar -
martor la soarta noastra...

E-atata zbucium in planeta,
ca ma-ntreb ce plans i-l poate domoli.

E,oare,sfarsitul aproape?

E bine de stiut....

Tot ce a fost esential pentru om si societate a stat in mana femeii:familia,limba,educatia fundamentala,cultul religios,ragazul,distractia,arta sau,pe alt plan,truda elementara,economia,clasele chiar,adesea si dinastiile,totul a tinut de femeie,cea care"nu avea drepturi".Unor istorici din anul 2500 si 3000,poate ca civilizatiile noastre din aceste 6-7 milenii le vor parea civilizatii de tip feminin.Si de altfel ar fi de la sine inteles,dupa legenda,ca istoria sa revina femeii:daca femeia nu asculta de diavol,perechea ramanea in paradis si nu exista istorie.

Constantin Noica - Cuvant impreuna despre rostirea romaneasca .

E sfanta inima femeilor
Straina egoismului;
Tot ce-i frumos si bun,
Dreptatea prigonita,
Gaseste-ntotdeauna
Acolo mantuire.

Petofi Sandor

Cinstiti femeile!Ele impletesc si tes trandafiri in viata pamanteasca.

Proverb german

Lumea nu e purtata pe umeri de Atlas,ci de femei,si cum se mai joaca uneori cu ea,de parca ar fi o minge!

Henryk Sienkievicz

IN LOC DE CONCLUZII.

Am primit ca martisor o carte:Femeia in 1001 de chipuri.Este o antologie de maxime,cugetari si proverbe.
La cel de-al 1001-lea chip al femeii este redata poezia lui Marin Sorescu:

DACA NU CER PREA MULT

- Ce ai lua cu tine,
Daca s-ar pune problema
Sa faci zilnic naveta intre rai si iad,
Ca sa tii niste cursuri?
- O carte,o sticla de vin si-o femeie,Doamne,
Daca nu-Ti cer prea mult.
- Ceri prea mult,iti taiem femeia,
Te-ar tine de vorba,ti-ar impuia capul cu fleacuri
si n-ai avea timp sa-ti pregatesti cursul.
-Te implor,taie-mi cartea,
O scriu eu,Doamne,daca am langa mine o sticla de vin
Si o femeie.
Asta as dori,daca nu cer prea mult.
- Ceri prea mult.
Ce ai dori sa iei cu tine,daca s-ar pune problema
Sa faci zilnic naveta intre rai si iad,
Ca sa tii niste cursuri?
- O sticla de vin si-o femeie,
Daca nu cer prea mult.
- Ai mai cerut asta odata,de ce te incapatanezi,
prea mult,ti-am spus,iti taiem femeia.
-Ce tot ai cu ea?Ce atatea prigoane?
mai bine taiati-mi vinul,
Ma moleseste si n-as mai putea sa-mi pregatesc cursul,
Inspirandu-ma din ochii iubitei.
Tacere,minute lungi,
Poate chiar vesnicii,
Lasandu-mi-se timp pentru uitare.
- Ce ai dori sa iei cu tine,daca s-ar pune problema
Sa faci zilnic naveta intre rai si iad,
Ca sa tii niste cursuri?
- O femeie,Doamne,daca nu cer prea mult.
Ceri prea mult,Iti taiem femeia.
- Atunci taie-mi mai bine cursurile.
Taie-mi iadul si raiul,
Ori totul ori nimic,
As face drumul intre rai si iad degeaba.
Cum sa-i sperii si sa-i infricosez pe pacatosii din iad
Daca n-am femeia,material didactic,sa le-o arat?
Cum sa-i inalt pe dreptii din rai,daca n-am cartea
Sa le-o talmacesc,
Cum sa suport eu drumul si diferentele de temperatura,
Luminozitate si presiune dintre rai si iad,
Daca n-am vinul sa-mi dea curaj?


Si am aflat si ce a spus Napoleon Bonaparte: Dumnezeu de asemenea a incercat sa creeze opere:Proza sa este barbatul,poezia sa este femeia.

Cinta clopotul a jale.....

Asa a inceput diacul bisericii din comuna,"versul" compus de mama mea cu aproximativ 20 de ani in urma si lasat sa fie cantat la moartea dansei.

Asa cum pe crucile Cimitirului Vesel din Sapanta se descrie,in cateva versuri,viata celui disparut,la noi este obiceiul,ca in timpul luarii de ramas bun,cand toti cei prezenti trec pe la sicriu si primesc pomana(colacul),diacul sa cante"versul" sau bocetul,cum se mai zice prin alte locuri.
Mama ne-a lasat sa avem sarbatori linistite si pe 3 ianuarie a plecat sa-si intalneasca parintii,cei 13 frati,pe tata,pe cei 4 copii...Pe 26 ianuarie ar fi implinit 95 de ani.

.....Venind Doamne-acum la Tine
Primeste-ma si pe mine
Unde-i loc fara de chin
Si odihna-n veci AMIN!

Dumnezeu sa-i odihneasca sufletul.Acum e "la casa ei",asa cum imi zicea in fiecare zi,in ultimele 3-4 luni.